ZECE PASI

Stress-ul este principala cauza a disconfortului mental si fizic cu care ne confruntam in fiecare zi. Suprasolicitarea continua duce la imbolnavire, adica la neputinta organismului de a mai face fata consumului energetic si prelucrarii volumului de informatii in continua crestere. Suferinta in sine se poate manifesta in multe feluri. Se cunosc sute de afectiuni de scurta durata sau cronice, cu evolutie lenta sau virulente. Ele par a avea diverse cauze de ordin fizic sau psihic dar in esenta, toate suferintele noastre sunt efecte ale dizarmoniei interioare, ale atitudinii noastre fata de noi insine si fata de tot ce ne inconjoara, fata de acest minunat Intreg pe care il numim in diverse feluri. Fiinta umana are capacitatea naturala de a raspunde cu deplin succes oricarui agent patogen de orice tip, in conditiile in care se afla in echilibru energetic si informational, in conditiile in care acest schimb energetic si informational cu mediul si cu celelalte vietuitoare ale planetei este deplin armonios. Civilizatia actuala – daca o putem numi asa – a ajuns intr-un impas datorita absentei armoniei interioare a speciei dominante. Noi am dorit sa cucerim natura nu sa traim integrati in natura. Distrugem in continuare mediul in care traim – casa noastra cosmica – prin poluare fizica si morala. Ne distrugem pe noi insine direct, prin alimentatie ne-naturala, prin suprasolicitare, prin lipsa de respect fata de firescul inconjurator si fata de semeni. Tine minte ca in economia Universului nimeni nu este superior si nimeni inferior, suntem cu totii, toate fiintele, pe diverse trepte ale evolutiei spirituale. In valoare absoluta suntem protuberantele minunate ale Fiintei Unice, o picatura care mai devreme sau mai tarziu se va uni pentru totdeauna cu Oceanul fara a se va mai putea identifica vreodata. Pretuind Intregul ne pretuim pe noi insine. Este cea mai frumoasa forma de respect.Atitudinea noastra actuala ne face cel mai mare rau. Cea mai des folosita propozitie este: nu am timp. Este de fapt o scuza pentru absenteismul din propria existenta. Nu timpul este cel care lipseste ci frica de a privi in interiorul nostru, de a ne schimba atentie de la periferia existentei catre centrul propriei fiinte, frica de a afla ce se ascunde dincolo de manualul de marketing, frica de a afla ca balansam permanent intre amintiri din trecut si proiectii in viitor pierzand din vedere singurul timp real, prezentul.Concurenta la locul de munca este foarte mare, efortul depus ne depaseste cel mai ades posibilitatile naturale cu care suntem inzestrati. Ni se cere performanta cu orice pret. Viata pare a fi o tornada care ne-a prins in vartejul ei haotic, incontrolabil. Sistemul complex, uzina perfecta cu care poate fi comparat suportul fizico-mental al fiintei incepe sa cedeze. Apelam la antidepresive, la psiholog si nu prea se rezolva nimic. Sau poate doar zonal si temporar. Suntem tot mai intoxicati cu medicamente de sinteza si mai plini de concepte materialiste inaplicabile. Rezolvam aparent o problema dar apar altele trei. Actionam la nivelul efectelor si vrem sa se rezolve cauza. Nu este posibil. La toate acestea se adauga alimentatia toxica, pozitiile nefiresti de lucru in care ne petrecem multe ore pe zi, micile vicii cu care cochetam, influenta nefasta a campurilor electromagnetice prin care ne miscam, problemele inerente oricarei familii pentru ca in conditii de suprasolicitare nici acasa nu poate fi armonie, poluarea si lista poate continua.  Stress-ul nu poate disparea decat actionand in primul rand din interior. Este necesara deconectarea de la problemele diurne macar pentru cateva minute in fiecare zi. Acorda-ti acest timp acasa sau, preferabil, in aer liber.Imbraca ceva lejer si daca nu este prea frig ramai in picioarele goale. Fa cativa pasi, respira de cateva ori adanc si odata cu expiratia elimina si energia gandurilor care te macina, toxinele fizice si informationale acumulate. Lipsite de putere gandurile se vor disipa. Inspira aerul si constientizeaza ca este o hrana plina de energie si informatii – prana. Focalizeaza-ti atentia pe propria respiratie fara a interveni in ritmul sau profunzimea ei. Fluxul mental va scadea semnificativ.Cand percepi ca aceasta stare de relaxare in care te simti bine s-a instalat, poti incepe parcurgerea celor zece pasi. Miscarea trebuie sa fie cat mai lenta cu putinta dar continua si fara intreruperi. Daca nu reusesti de prima data reia a doua zi. Pastrarea echilibrului este foarte importanta pentru a obtine o miscare continua si armonioasa. Mainile pot contrabalansa miscarea picioarelor ca in mersul obisnuit. Daca pastram bine echilibru corpului, mainile pot avea si alte pozitii – mudhre. Una dintre acestea ar putea fi prin pozitionarea lor imediat sub ombilic. Palmele se deschid catre in sus cu cea dreapta deasupra celei stangi. Policele se ating si formeaza un unghi de aproximativ saptezeci si cinci de grade catre inainte si perpendicular pe abdomen. Se produce astfel o actiune benefica si asupra ceakrei Swadisthana. Se pot folosi si alte mudhre. Privirea ramane catre inainte si spatele drept dar in pozitia fireasca. Nimic nu trebuie sa fie fortat. Ritmul respiratiei este cel natural. Dupa cateva incercari corpul va intelege ce-i cerem si miscarea va deveni armonioasa.Cei zece pasi nu se pot executa decat daca suntem perfect focalizati pe actiunea in sine. Focalizarea atentiei nu inseamna ca ne gandim la ceea ce facem si analizam in fel si chip procedura. Atentie inseamna trairea in prezent. Cand esti atent, mintea tace. Doar mintea zburda intre trecut si viitor, fiinta (scanteia divina) ramane totdeauna in prezent. Trebuie doar sa controlam prin focalizare miscarea. Corpul stie ce are de facut, mersul este un reflex conditionat, este in firea lucrurilor sa inaintam schimbandu-ne greutatea de pe un picior pe altul. In lumea animala este chiar un mod spectaculos de deplasare dar atat de banal pentru noi incat nu i-am dat niciodata atentie.Odata cu avansarea in executia procedurii vom fi din ce in ce mai relaxati, mai detasati. Mentalul va avea in sfarsit un ragaz, un spatiu de odihna si isi va recapata prospetimea. Ganditi-va ca pe parcursul a saptezeci sau optzeci de ani de viata mintea noastra este intr-o perpetua agitatie. Cu cat ii vom oferi mai multe momente de ragaz cu atat se va pastra mai agera. Pe ansamblu, ne vom simti mai in forma, mai puternici. Vom trece mai usor peste neajunsurile zilnice.Cu fiecare zi de practica meditatia devine tot mai profunda. Corpul mintea si sufletul isi regasesc in intreg pacea interioara. Fiind in deplina armonie cu noi insine suntem in armonie cu Intregul Univers si putem beneficia de energii uriase.Omul nu este doar o uzina de procesare a alimentelor, este cu mult mai mult, este o scanteie divina care imbracata in suflet, minte si corp isi cauta prin multiple si complexe experiente, cateodata dureroase, drumul catre Divinitate, catre Intreg. Sa iti intorci privirea catre interior, sa gasesti calea catre centrul propriei fiinte, sa incepi sa te autocunosti, sa cauti sa intelegi rostul tau in fenomenul vietii universale, sa observi, sa intelegi si sa te ridici deasupra relativitatii binelui si raului vietii sociale, a dualului in general, este o optiune.  

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s