Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju
Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină. Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri. Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.
Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă. Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului.
Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie. Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potricvite. Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.
Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă.
Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate.
Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.
Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate.
Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire.Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite. Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.
Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri. Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 – 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă. O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate. Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete. Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.
Body Alchemist Blog 