Tincturi

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena BejuSe pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% (100-200 g de plante la 1 litru de alcool) timp de 10 -14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstrează la rece într-un vas de sticlă colorată bine închis, la adăpost de lumină, căldură şi umiditate. După 2-3 zile, timp în care se face decantarea, se scurge soluţia limpede şi se păstrează după aceleaşi reguli.
Tincturile se iau diluate în puţină apă sau ceai, în doze de la câteva picături la 1-2 linguriţe, de 2-3 ori pe zi.Tincturile sunt recomandate tuturor, dar în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide cum ar fi hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale. Pot fi folosite şi de către cei care nu au voie să consume alcool, căci picăturile puse în ceai fierbinte determină antrenarea alcoolului de către vaporii de apă, în ceai rămânând substanţa activă. Tincturile pot fi folosite şi extern, cu ajutorul compreselor.

O tinctură des folosită, care reprezintă un tonic general şi care contribuie la creşterea vitalităţii, este tinctura de usturoi.
Se umple o sticlă de 0,5 l cu usturoi pisat, peste care se toarnă alcool şi se lasă 2 săptămâni la căldură, după care se strecoară. Se iau pentru început o dată pe zi, înainte de masă, două picături de tinctură, adăugând în fiecare zi câte o picătură, până se ajunge la 25 de picături pe zi. Apoi se micşorează doza descrescând în fiecare zi cu câte o picătură, până se ajunge la două picături pe zi. Este bine de folosit acest tratament de două ori pe an. Pentru afecţiunile cardiace cu substrat nervos, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, tulburări cardiace de menopauză se foloseşte tinctura de Păducel (Crataegus monogyna). Se pune la macerat 20 g plantă mărunţită (flori, frunze, fructe) în 100 ml alcool de 70 grade timp de 10-14 zile, agitând zilnic sticla.Se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Se iau de trei ori pe zi câte 10 – 15 picături înainte de mese. Pentru angină pectorală se iau 20 de picături în timpul crizei sau preventiv de trei ori pe zi câte 15 picături o dată. Tinctura mai poate fi folosită în caz de edeme, puls slab şi neregulat, greutate în respiraţie (dispnee), tulburări circulatorii. În acelaşi mod ca mai sus se poate prepara tinctura de Valeriană (Valeriana officinalis). Se macerează 20 g pulbere plantă în 100 ml alcool timp de 8 zile.Această tinctură micşorează stările de excitaţie, reglează palpitatiile inimii şi induce un somn liniştitor. Pentru funcţionarea musculaturii membrelor sau a coloanei se foloseşte tinctura de Cimbrişor (Herba Serpylli). Ea este eficientă şi în leuconevraxită. O altă tinctură des folosită este tinctura de Arnică (Arnica Montana). Ea ajută în faringite şi în catarul cronic (la fumători). Extern se foloseşte în gută, entorse, contuzii, vânătăi, degerături etc.

Obligeana – Acorus Calamus

Este de origine din India – o planta erbacee care infloreste in lunile Mai si Iunie. In pamant dezvolta orizontal un rizom lung de pana la un metru. La noi s-a adaptat in zonele mlastinoase sau cu ape predominant statatoare. Tulpina se inalta pana la maximum un metru si jumatate. Uleiul volatil extras din Obligeana este bogat in azarona, tanin si acorina. Potrivit Ayurveda are efect de antidot al efectelor devastatoare ale marijuanei asupra ficatului si celulelor celebrale. Obligeana reuseste sa neutralizeze total efectele secundare ale consumului acestui drog.

Tot in medicina ayurvedica, pentru imbunatatirea memoriei, se administreaza dimineata si seara cate un varf de cutit de pudra obtinuta din radacina, amestecata cu o jumatate de lingurita de miere. Uleiul de obligeana este folosit si in masaj oferind o senzatie de prospetime si pentru durerile si contractiile musculare pentru ca stimulateaza circulatia sanguina si hraneste tesutul muscular. Acorus calamus (Obligeanã ) Uleiul din aceastã specie are proprietãti carcinogenice. Contine vitamina B1 si C, taninuri, mucilagii, saruri minerale.

Obligeana are un efect afrodisiac si un efect pozitiv asupra plamanilor si a psihicului, imbunatateste digestia, reduce febra si regleaza nivelul glicemiei. Imbunatateste memoria, convalescenta dupa boli grave (inclusiv oncologice) si are efect pozitiv asupra plamanilor si a psihicului. Obligeana intra in compozitia unor produse din gama ENERGY: Stimaral, Protektin, Artrin si Pasta de dinti Diamant.

Cura cu propolis

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena BejuPropolisul este o substanţă bioactivă deosebit de valoroasă fiind considerat un antibiotic natural. Adunat şi prelucrat de albine el este o materie răşinoasă de culoare galben-roscată cu nuanţe verzui. Bogat in flavonoide, el conţine un complex de antibiotice vegetale şi substanţe minerale: fier, zinc, cupru, mangan, calciu, siliciu, magneziu.

  Proprietăţi:
- Regenerator
- Bactericid şi  bacteriostatic.
- Anestezic.
- Antimicotic,
- Antiviral,
- Antiinflamator, analgezic .
- Limitează sau înlătură acţiunea toxinelor.
- Suprimă sau diminuează senzaţia de durere chiar şi atunci când cauza nu a fost înlăturată.
- Favorizează relaxarea ţesuturilor.

Pentru tratarea gripei, meningitei, traheitei, bronşitei, pneumoniilor, hipertensiunii, erizipelului, nevralgiilor, se foloseşte următoarea tinctură: se pune la macerat timp de 5 zile, 20-30 g propolis în 100 ml alcool de 30-40^o. Sticla se agită pentru dizolvarea propolisului. Se iau 30 picături într-un pahar mic cu apă, de două trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese. Pentru ulcerul gastroduodenal, enterite, colite acute, inflamaţii ale ficatului, infecţii ale rinichiului şi ale căilor urinare se iau de două ori pe zi câte 40 de picături cu o oră înainte de masă (dimineaţa şi la prânz) sau se sug 5 g propolis pe zi.  

Pentru tratamentul gingivitelor, glositelor, stomatitelor, durerilor de dinţi, amigdalitelor, otitelor, rinitelor, paradondozei aflată în fază de început se sug şi se mestecă 15 g propolis pe zi, în trei prize (dimineaţa, prînz şi seara), câte 5 g odată. Pentru tratamentul micozelor, eczemelor, ulcerului varicos, fisurilor anale şi furunculelor, se face un unguent din 20 g propolis şi 80 g vaselină farmacetică. Se unge de trei ori pe zi locul afectat.

Propolisul nu dă efecte secundare şi este contraindicat alergicilor la propolis, celor cu afecţiuni cardiace grave, în insuficienţă renală gravă şi în bolile hepatice.

Cura cu suc de ţelină

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena BejuŢelina conţine magneziu, mangan, fier, săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, forsfor), vitaminele A, B₁, B₂, C, acid glutamic.

Proprietăţi: favorizează digestia, provoacă eliminarea gazelor intestinale, elimină toxinele din organism, creşte cantitatea de urină eliminată, favorizează creşterea transpiraţiei, stimulează drenarea bilei, stimulează secreţia glandelor mamare, determină scăderea glucozei în sânge, favorizează slăbirea şi grăbeşte vindecarea rănilor, scade tensiunea arterială, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat, stimulează sexualitatea şi intervine favorabil în creşterea potenţei, provoacă eliminarea viermilor intestinali. Are proprietăţi expectorante şi de calmare a tusei.

Este tonic al sistemului nervos şi glandular (mai ales al glandelor suprarenale) si regenerator sanguin.

Sucul de ţelină este recomandat în digestii lente, astenie, surmenaj, convalescenţe, insuficienţă suprarenală, nervozitate, afecţiuni ale vezicii urinare, afecţiuni cardiace, edeme cardio-renale, diabet, litiază renală, anorexite, hidropizie, retenţie urinară, obezitate, gută, febră intermitentă, bronşită, tuse cronică.Cura constă în 100 g suc luat dimineaţa înainte de masă, timp de 15-20 de zile. Ţelina poate fi consumată şi sub formă de salată simplă sau în amestec cu morcovi şi mere rase. Adăugănd puţin ulei de măsline şi puţină zeamă de lămâie se obţine o excelentă salată, aliment – medicament. Pentru afecţiuni oftalmice, se picură pe pleoape câteva picături sau se tamponează uşor cu un tampon steril, umectat cu suc. Tinctura de ţelină:se prepară din rădăcini mărunţite şi alcool diluat de 40 grade în părţi egale. Se ia câte o linguriţă de două ori pe zi.Vin tonic: se pune la macerat 48 de ore o rădăcină de ţelină mărunţită într-un litru de vin alb, adăugându-se

100 g miere. Se iau două, trei păhărele pe zi. Este un tonic general cu efecte diuretice.Extern, combate degerăturile prin folosirea băilor locale. Se fierbe o ţelină cu frunze cu tot, tăiată mărunt în doi litrii de apă timp de 45 minute.Se ţin părţile degerate în decoctul cât se poate de cald, reîncălzindu-se pentru a se folosi de trei ori pe zi.Tratamentul durează 3 – 5 zile. Pentru iritaţii ale pielii mâinilor se fierbe o ţelină mare în 500 ml apă timp de 30 minute. Când decoctul devine călduţ, se introduc mâinile şi se lasă să acţioneze timp de 15 minute.

Uleiul de peşte, un preţios ajutor al sănătăţii

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Uleiul de peşte reprezintă un apărator al sănătăţii în general şi al inimii în particular. El are în compoziţie acizi graşi polinesaturaţi Omega 3, cei mai importanţi fiind acidul E.P.A. (Eicosapentaenoic) şi acidul D.H.A. (Docosahexaenoic) implicaţi în sinteza prostaglandinelor care intră în numeroase procese biochimice.Prostaglandinele sunt implicate atât în răspunsul imun cât şi în funcţionarea aparatului cardiovascular, ele fiind răspunzătoare de numeroase afecţiuni inflamatorii dureroase.

Deoarece acizii graşi nesaturaţi din uleiul de peşte cresc sinteza prostaglandinelor ei au şi efecte antiinflamatoare, fiind recomandaţi în tratamentul afecţiunilor reumatismale. Astfel după câteva luni de tratament cu ulei de peşte, durerile matinale se ameloiorează cert.

Acidul E.P.A. este important pentru  prevenirea bolilor de inimă, scăzând nivelul trigliceridelor iar acidul D.H.A. este important pentru funcţiile cerebrale şi ale sistemului nervos în general.

Principalele semne ale deficienţei de acizi graşi care pot afecta creierul sunt: sete excesivă, urinat frecvent, piele uscată, păr uscat, rebel, umflături mici şi tari pe braţe, coapse sau coate.

Printre proprietăţile de bază ale uleiului de peste se numără următoarele:
- Creste rezistenţa organismului în fata viruşilor şi a germenilor patogeni, creşte rezistenţa la infecţii.
- Este echilibrator al sistemului imunitar cu efrecte deosebite în afecţiuni autoimune (astm bronşic, artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, psoriazis ) şi în orice altă dezordine imunitară.
- Încetineşte evoluţia procesului de îmbătrânire prin efectul de distrugere al radicalilor liberi;
- Uleiul de peşte reduce vătămarea creierului, are acţiune antidepresivă şi antimaniacală fiind şi un bun stabilizator al dispoziţiei, ajută în deficitul de atenţie, în probleme de învăţare şi comportament inclusiv  impulsivitate, anxietate, accese de furie şi probleme cu somnul
- Acidul DHA contribuie la reglarea serotoninei (un neurotransmiţător cunoscut pentru însuşirea sa de a da bună dispoziţie)
- Oferă protecţie împotriva emboliilor prin acizii graşi Omega 3 pe care îi conţine. Este astfel prevenită formarea chiagurilor care înfundă arterele şi pot provoca un infarct miocardic.
- Reduce fibrinogenul, factor care determină formarea chiagurilor.
- Reduce riscul de apariţie a unui atac de apoplexie.
- Reduce vascozitatea sângelui, contribuind astfel la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi la creşterea aportului de oxigen al ţesuturilor.
- Este antiinflamator cu efecte deosebite în inflamaţii cronice cum ar fi afecţiuni reumatismale.
  Se constată astfel ameliorări semnificative în anchilozările şi durerile articulare.
- Scade colesterolul şi nivelul trigliceridelor;
- Împiedică agregarea trombocitară scăzând riscul de ateroscleroză şi hipertensiune arterială.
- Are acţiune hipoglicemiantă.
- Stimulează sinteza de colagen, protejând pielea, mărindu-i elasticitatea şi oferindu-i un aspect tineresc.
- Înlătură migrenele şi durerile de cap întărind vederea.
- Linişteşte sistemul nervos. Somnul devine mai profund şi mai odihnitor, iar sress-ul este suportat mai usor.
- Contracarează efectele fumului de ţigară. La fumătorii care consumă ulei de peşte  scade riscul de apariţie de boli cronice pulmonare: bronsită, emfizem.
- Opreşte dezvoltarea celor mai frecvente tipuri de cancer: mamar, pancreatic, prostată, colon, leucemii.

Prin toate aceste proprietăţi uleiul de peşte optimizează starea de sănătate prevenind îmbolnavirea.
Trebuie remarcat faptul ca acizii graşi nesaturaţi sunt foarte sensibili faţă de radicalii liberi şi de aceea se recomandă în paralel cu administrarea uleiului de peşte consumul de preparate antioxidante.

Cura cu suc de ridiche neagră

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena BejuRidichea neagră conţine vitaminele A, B,C, P, potasiu, calciu, iod, magneziu, sulf, enzime şi un ulei volatil sulfurat – rafanolul.

Are proprietăţi antiscorbutice, antialergice, antitusive, tonifică respiraţia, stimulează ficatul şi provoacă golirea vezicii biliare, menţine nivelul de hormoni în echilibru.Sucul de ridiche neagră este indicat în diverse boli ale ficatului, litiază biliară, dischinezii, coliciste cronice, afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm bronşic, tuse, alergii, reumatism, artrită, probleme digestive (ajută la digestie), rinită, sinuzită, afecţiuni ale toiroidei.

Sucul se obţine din frunze şi rădăcini cu ajutorul mixerului electric. Se administrează 4 – 6 linguri pe zi.

Sucul de ridiche poate fi folosit şi în amestec cu miere. Se amestecă un sfert de litru suc de ridiche neagră cu o jumătate de pahar de miere. Se consumă 3 – 6 linguri între mese. Tratamentul se menţine până la ameliorare şi este indicat în dischinezie biliară, favorizând eliminarea bilei.

Pentru tratarea bronşitei cronice, tusei şi răguşelii se prepară un amestec dintr-o jumătate de pahar de suc de ridichi negre şi o jumătate de pahar de miere. Amestecul se păstrează în frigider. Se consumă 1-2 linguriţe pe zi, pentru adulţi. Tot pentru tratamentul tusei se poate folosi siropul obţinut în felul următor: se taie o ridiche neagră în jumătate. În fiecare jumătate se face o gaură adâncă în care se pune miere. Se lasă la macerat 6 ore după care siropul este gata. După consumarea siropului se mai poate pune încă o dată miere.  Sunt suficiente câteva zile de tratament.

Sucul de ridiche mai poate fi folosit în combinaţie cu suc de morcov, păstârnac sau pătrunjel.

OLIMPIQ STEMXCELL

CELULA PLURIPOTENTA PROTECTOARE SI POTENTATOARE 

Ajuta la inmultirea celulelor stem mature!Are mai multi componenti si o eficienta mai mare!“Medicina noului mileniu se bazeaza pe terapia celulei stem”Se poate argumenta clinic ca prin sporirea celulelor stem organele disfunctionale se refac, isi recapata functiile initiale.

OLIMPIQ STEMXCELL este o noua descoperire, un produs nou pentru completarea hranei zilnice!Cea mai importanta problema de actualitate in cercetarea celulelor stem este cea a inmultirii celulelor stem mature.Daca putem sa determinam organismul sa produca pe cale naturala mai multe celule stem, atunci putem sa remediem disfunctionalitatea organismului.Adevaratul succes il obtinem daca determinam organismul sa remedieze, sa recupereze celulele pierdute ca urmare a bolilor, accidentelor sau pur si simplu prin imbatranire.
OLIMPIQ STEM – potentiaza celula stemSubstante active: polizaharide, tripsina, aminoacizi, fucsina, clorofila, nanosiliciu, licopina, polifenoli, flavonol, antioxidanti, fenitetilamin, fitocianin care sunt extrase din urmatoarele materiale de baza: Antrodia Camphorata, AFA (Aphenizomenon flos aqua), Fucoidan, Ganoderma Lucidum, Seminte de Canepa, Cartilaj de rechin, Clorofila, Porumb, Litiu.CELL – protector al celulei stemComponenti: gelatina, sorg, struguri rosii, mure negre, seminte de coacaze negre si extract din coaja acesteia, coaja de cirese amare, soc, coaja de prune si mere uscate, urzica, coada calului, flori de soc, extract din frunze de mesteacan, concentrat de seminte ale strugurilor rosii.
Intrebuintare: 1+1 capsule pe zi, in cazuri mai grave: 2+2 capsule pe zi. Trebuie inghitite cu multa apa. Ordinea pe care o propunem pentru consumarea celor doua preparate:Mai intai luati protectorul celulei stem (CELL), apoi dupa 30 – 60 de minute, potentatorul celulei stem (OLIMPIQ STEM).Capsula Olimpiq StemXcell sporeste numarul celulelor pluripotente, asigura si potenteaza patrunderea lor in organe si asigura implementarea lor, marind gradul lor de eficienta.Numarul celulelor stem in 5 litri de sange variaza intre 5 si 25 milioane. Cu cat sunt mai multe celule stem cu atat este mai mare capacitatea de regenerare si vindecare a organismului. Pana la varsta de 20 de ani dispunem in general de 25 milioane de celule stem si de aceea ne vindecam usor si rapid. La acesata varsta se vindeca complet leziuni care la peste 40 de ani nu se pot regenera fara a lasa urme  (rani, fracturi, leziuni ale unor organe). La varsta de 30 de ani numarul celuleor stem scade de la 25 la 20 de milioane, iar la varsta de 40 de ani la 15 milioane, la 50 de ani la 10 milioane, iar la peste 60 de ani la 5 milioane.Asta inseamna ca la peste 60 de ani scade la o cincime si capacitatea de regenerare si intinerire. Pentru depasirea bolilor este esential sa avem un organism puternic. Notiunea de organism puternic inseamna printre altele si faptul ca el are o capacitate superioara de regenerare. Sporirea celulelor stem cu 50% mareste intr-un mod spectaculos capacitatea de regenerare a organismului.Prin folosirea Olimpiq StemXcell un om de 40 de ani poate dobandi un numar de celule stem apropiat celui de la varsta de 20 de ani. Un om de 50 de ani se poate compara astfel, din punct de vedere al capacitatii de regenerare a organismului cu unul de 20 de ani. Cunoscand toate acestea putem afirma cu siguranta ca Olimpiq StemXcell deschide noi perspective in prevenirea si vindecarea unor boli si pentru incetinirea procesului de imbatrinire.   Jolly jokerul organismului?In ultima vreme auzim tot mai multe despre celulele stem si de sperantele ce se leaga de ele. Merita sa clarificam ce sunt si ce functie au in organism celulele stem si care este scopul cercetarii lor. Ne este de ajutor Szabo Laszlo, inovator-cercetator principal, care impreuna cu colegii sai, in urma unui studiu de mai multi ani, a dezvoltat un supliment nutritiv, care stimuleaza organismul sa produca o cantitate mult sporita de celule stem – cu 50% mai mult.Celulele stem sunt celule care pana la sfarsitul vietii isi mentin capacitateade a se diviza si sunt capabile sa se dezvolte in orice directie, adica din diferite celule stem se pot dezvolta variate tipuri de celule. Celula stem primara este cea diploida (zigotul) prin a carei segmentare se dezvolta embrionul. Intregul organism se dezvolta din aceasta unica celula, altfel spus, aceasta celula poate produce orice tip de celule. Celulele embrionului le numim celule stem pluripotens. Aceste celule sunt foarte flexibile, deschise si adaptabile, adica in afara de placenta pot produce celule de orice tip pentru organismul uman. In imprejurari favirabile celulele embrionului pot fi reproduse si se pot crea retele embrionare de celule stem. Din fatul ce se naste din embrion sunt peste 200 de feluri de celule si astfel iau nastere cele 200 de tipuri de celule ale organismului uman. O parte a celulelor intr-un organism dezvoltat raman intr-o stare de pluripotenta, acestea fiind celulele pluripotente mature sau de tesut. Posibilitatile celulelor pluripotente de tesut sunt mai limitate decat cele embrionale.In imprejurari naturale, in general un tesut poate sa-si produca diferitele celule. Celulele stem apar in diferitele tesuturi ale organismului matur. Cele mai cunoscute sunt cele din maduva spinarii care printr-o divizare permanenta asigura formarea sangelui, adica produc diferite celule din sange: globule albe, globule rosii si trombocite.In legatura cu celulele stem au aparut povesti dramatice conform carora pentru copiii foarte bolnavi s-au facut colecte publice pentru a fi tratati in China sau Ucraina. Aceasta celula pluripotenta “atottamaduitoare” practic poate sa vindece totul de la deficientele de vaz la cele neurotice, cardiovasculare.Celulele stem se formeaza in maduva oaselor. Cercetatorii au descoperit  ca la fel ca orice alt organ, ele pot fi stimulate la supraproductie. Dupa cercetarea a aproape 1000 de componente ale materiei au fost selectate 20 de substante naturale care au fost cercetate cu scopul de a stimula capacitatea maduvei osoase de a produce celule. Cercetatorii maghiari au gasit 9 substante prin a caror eficacitate se poate spori cu 50% cantitatea de celule stem din sange.In mare masura acest lucru inseamna ca pe foarte multi bani, in strainatate ne-am supune unei terapii de sporire a celulelor stem. La un pret rezonabil, insa acest tratament se poate face si acasa. Grupul de cercetatori a efectuat cercetari la mai multe universitati din tara. Profesorii Ember Istvan si dr. Kiss Istvan de la Universitatea din Pecs nu au exclus posibilitatea ca materia cercetata sa ofere o terapie de viitor. Preparatul secret cuprinde extrase din plante de pe 5 continente. In patru luni mai mult de 100 de oameni au experimentat aceasta substanta. ”Unii s-au putut dispensa de ochelarii cu trei dioptrii, altii nu puteau umbla din cauza sclerozei multiple si acum merg la cumparaturi, ori unii care au fost penalizati pentru ca erau slabitii si nu puteau munci, acum revin la locul de munca.” Aceste exemple ne-au fost oferite de conducatorul grupului de cercetare, Szabó László.Pana acum numai un cercetator canadian a gasit o substanta care mareste producerea de celule stem. Am presupus ca daca exista o substanta atunci pot fi mai multe. Nu am gresit. Cu acest extract putem spori cu 50% producerea de celule stem ceea ce are o eficienta similara cu un tratament in strainatate. Fara lipsa de modestie afirm “este o descoperire senzationala pe plan  mondial”. Te intinereste si spiritual.Dupa nastere avem 20-25 milioane de celule pluripotente in sange. Pe masura ce imbatranim maduva osoasa produce tot mai putine, astfel ca scade capacitatea de regenerare a organismului. Pana acum se credea ca sistemul nervos dupa 35 de ani se degradeaza treptat deoarece ne concentram si ne amintim mult mai bine la 20 de ani decat la 60 de ani. Cercetari clinice au dovedit ca celula stem poate produce neuroni, pe cei vechi ii poate intari, astfel ca un om de 60 de ani poate fi spiritual atat de proaspat ca un tanar.Asa cum explica Szabo Laszlo, cel ce a condus cercetarea pentru descoperirea unicului produs care determina sporirea cu 50% a celulelor stem, acestea au fost intai descoperite in tesuturile din maduva osoasa. Despre asa numitul tip de celula stem generatoare de sange (hematopoetica) s-a aflat ca din aceasta se trag si se completeaza toate tipurile de celule ale singelului, globulele albe si rosii, trombocitele. Totodata celulele stem descoperite in maduva osoasa alcatuiesc o paleta mai diversa de celule stem din care se nasc tesuturi conjunctive osoase, cartilaginoase, adipoase si de alte tipuri.Experientele pe animale au dovedit ca celulele stem maturizate, bine ascunse in tesuturi sunt capabile sa se divida si sa se dezvolte corespunzator. Culegerea celulelor stem din tesuturi, desi nu ridica probleme de etica, precum tesuturile stem embrionale, este un procedeu greu si complicat de transplantare a celulelor stem din maduva osoasa sau din circulatia sanguina periferica dupa multe pregatiri.Poate ca vor apare modificari in practica terapeutica cu celulele stem datorita descoperirilor stiintifice conform carora nu numai in maduva spinarii ci si in tesuturile adipoase, in radacina dintilor, in creier sau in inima se gasesc celule pluripotente.Celulele stem mature din tesuturi pot fi folosite in terapii ce vizeaza inlocuirea ori completarea tesuturilor si celulelor bolnave si se poate ajuta tratamentul unor boli si maladii precum: Parkinson, Alzheimer, hemoragii cerebrale, diabet, boli cardiovasculare. O parte din celulele stem ale tesuturilor au o capacitate mai mare de transformare, de adaptare si sunt mai flexibile decat credeau cercetatorii pana acum. Celulele stem sanguine se pot dezvolta in celule hepatice ale muschiului inimii si ale trunchiului. In zilele noastre cercetatorii din intreaga lume cerceteaza cu entuziasm acele procese care sunt determinante pentru dezvoltarea si proliferarea celulelor stem. In terapia moderna, un rol important il pot avea acele cercetari care se straduiesc sa descopere substante care ajuta organismul sa-si pastreze zestrea celulelor stem si care sa actioneze pentru proliferarea lor.Celulele stem care se produc in maduva indeplinesc functii vitale prin circulatia sanguina regenerand organe cu rol important in coordonarea imunitatii organismului.Problema rezida in faptul ca pe masura imbatranirii formarea de celule stem incetineste iar la 60-70 ani scade la o cincime din numarul celor aflate in tinerete. De aceea consideram ca este important sa acceleram ritmul formarii de celule stem pentru a preveni imbolnavirile. Consecinta directa a scaderii si distrugerii celulelor stem este poroza maduvei oaselor adica scaderea eficientei sistemului imunitar si aparitia bolilor. Producerea celulelor stem poate fi oprita si de unele efecte externe asupra organismului precum: otravirea, iradierea, chemoterapia. Conform cercetarilor de specialitate este adevarata presupunerea ca incetinirea producerii celulelor stem si disparitia lor depind de unele boli cronice sau boli legate de varsta inaintata: diabetul 2, tumori provenite din sistemul vascular. De aceea este important sa gasim acea substanta naturala care odata introdusa in organism stimuleaza formarea celulelor stem si astfel incetineste imbatranirea, intareste capacitatea de autoaparare a organismului. Programul de cercetare condus de Szabó László practica de cativa ani experiente pe animale, astfel ca in organismul animalelor se implanteaza materie naturala pentru a clarifica daca unele substante precum: algele, canepa, usturoiul stimuleaza sau incetinesc generarea de celule stem in maduva osoasa. De aceea s-a facut experienta pe sobolani prin introducerea unor substante naturale despre care credem ca au o actiune pozitiva asupra maduvei osoase unde se formeaza celulele stem. Dintre cele 20 materiale introduse in animale s-a constatat ca 7 nu au efect, 4 impiedica formarea iar despre 9 substante ca stimuleaza formarea celulelor stem in maduva osoasa ( le sporeste de 4 ori) si declanseaza formarea celulelor stem. S-a cercetat si durata de impregnare a acestor substante in maduva osoasa.
Acest fapt este hotarator in privinta capacitatii regenerative si imunitare a organismului. Aceasta experienta in cercetare este un moment important in terapia biologica deoarece introducerea materiei hranitoare pentru stimularea inmultirii celulelor stem este o interventie blanda (completarea hranei zilnice) care ajuta organismul sa se fortifice in procesul de autoaparare, in convalescenta si in vindecare. Daca pe cale naturala se pot stimula celulele stem sa se inmulteasca si sa se revigoreze, sa migreze acolo unde organismul are nevoie de ele (pentru regenerarea de tesuturi si organe) atunci pot fi evitate unele terapii  (costisitoare si complicate) ce trebuie facute.Substantele naturale implementate asigura perpetuarea celulelor stem care se pot transforma in orice alta celula pentru a asigura functionarea viguroasa a organismului. Cercetarile sub conducerea lui Szabo Laszlo au ca scop gasirea acelor substante naturale care stimuleaza producerea de celule stem in maduva osoasa. Cercetari clinice au dovedit ca celulele stem de buna calitate sunt capabile de o mare divizare, adica pot produce neuroni iar pe cei imbatraniti ii pot revigora. Cunoscand toate acestea ne putem inchipui cum organismul unui om de 60 de ani poate accede la aceea substanta care este capabila sa sporeasca celulele stem, migrarea lor din sange in tesuturi, implementarea lor, astfel omul in varsta putand sa ramana proaspat atat mental cat si fizic. Substantele naturale introduse in organism nu reprezinta altceva decat o terapie simpla cu celule pluripotente.Cu preparatul pe baza de plante, care acum este fabricat si comercializat, putem spori cu 50% zilnic producerea de celule stem in maduva osoasa, afirma Szabo Laszlo. Acest mecanism eficient se explica prin faptul ca antioxidantii vegetali, substantele ce contin bioflavonide, asigura drumul nestingerit al celulelor stem in circulatia sanguina. Preparatul realizat de el, care completeaza hrana, faciliteaza tratamentul la domiciliu la un pret rezonabil.Nu intamplator, profesorul Ember Istvan si conferentiarul dr. Kiss Istvan, cercetatori la Universitatea din Pecs au declarat: Nu este exclus ca inspirarea producerii de celule stem este un pas important spre practica terapeutica celulara. Acest produs care stimuleaza producerea celulor stem, ajuta organismul sa-si corijeze el insusi neajunsurile la recuperarea celulelor pierdute prin boala, accidente sau pur si simplu prin imbatranire. In acest scop nu trebuie ca celulele stem sa fie izolate, curatate, sau tinute in cultura “in vitro” ca sangele din cordonul ombilical. Nu sunt necesare tehnici scumpe de transplant, de maduva osoasa, si nici nu este nevoie de donatori greu de descoperit. Daca celulele stem se afla in toate tesuturile, atunci ele trebuie numai activate prin implantarea permanenta de substante naturale. Poate ca Szabo Laszlo si colaboratorii sai au pornit un program de mare anvergura pe mai multe decenii. Oricum primele rezultate sunt incurajatoare. Preparatul de proliferare a celulelor stem, realizat de cercetatori a fost folosit de proba la 100 de oameni. Relatari:In sfarsit imi misc picioarele!Vass Ferencne, 51 de ani, din Szentes, din cauza sclerozei multiple nu poate sa-si ridice piciorul in pat decat cu mainile. Am inceput sa folosesc preparatul pe 28 ianuarie si acum pot sa-mi ridic piciorul fara ajutor pana la nivelul mesei. Nu ma dor incheieturile, pielea mi-a devenit neteda si elastica, pot sa dorm bine si sa ma dispensez de ochelarii de 1,5 dioptrii.Paroczai Laszlo considerand ca nu are nimic de pierdut, a inceput sa foloseasca preparatul incepand din luna ianuarie. Dupa cum a spus in februarie 2006, trebuia sa se supuna a 6-a oara la operatia de peritoneu. A trebuit sa amane operatia pentru ca avea temperatura. A auzit de preparatul pentru sporirea celulelor stem si s-a gandit sa-l foloseasca inainte de operatie. Luand regulat acest preparat, dupa cum reiese din analiza cu ultrasunete, au inceput sa se regenereze tesuturilor peritoneului, care a inceput sa se ingroase. Acest barbat care avea meseria de zugrava declara ca acum are puteri sporite.Din 20 ianuarie folosesc stimulatorul de celule stem. De atunci nu ma mai pling de hemoroizi. Mi-a disparut de deasupra gleznei si eczema si a incetat alergia la detergenti. Sufeream de artroza, dar dupa ce am luat timp de doua luni StemXcell pot sa alerg.Barbatului meu i s-a imbunatatit vederea cu 2 dioptrii iar acum poate sa conduca si noaptea. Poate citi numerele masinilor ce merg pe sosea si observa fetele frumoase. Pielea mea a devenit neteda, a intinerit, parul sotului incepe sa devina din nou castaniu. Ochii spalaciti si-au recapatat culoarea mai inchisa, albastra.
Mariann din BekasmegyerAm 23 de ani si am scleroza multipla. Din cauza bolii am pierdut trei locuri de munca. Incerc sa gasesc oameni cu probleme similare pentru a-i ajuta. Am aflat de preparatul Olimpiq StemXcell pentru sporirea celulelor stem. Il folosesc de 2 luni si constat o insanatosire semnificativa.Istvan din Gyor Salut! Dupa ce s-a epuizat o doza lunara de Olimpiq StemXcell pot sa va fac niste destainuiri despre rezultatele pozitive ale tratamentului. Cind m-am dus la medicul oftalmolog acesta s-a mirat de faptul ca mi s-a imbunatatit vederea cu 1 si 1,5 dioptrii. Ma bucur foarte mult si voi continua sa iau preparatul pentru ca am auzit ca poate actiona benefic in acelasi timp si in alte parti ale organismului.Ildiko Sunt un bunic de 54 de ani. Stau la calculator cu nepotelul si vreau sa va impartasesc un lucru interesant. De o luna si jumatate iau StemXcell. Credeti sau nu parul meu complet alb a inceput sa-si recapete culoarea castanie pe ceafa. Oare am intinerit?Unchiul Feri din Lajosmise Din ianuarie iau preparatul Stemcell iar dupa 2 saptamani au incetat complet durerile de articulatie, sciatica, de necrezut dar adevarat. Din martie iau Olimpiq StemXcell, iar dupa 4 saptamani durerile dintilor au incetat. Sunt multumita ca ma simt bine.Kiraly Miklosne din Szigetszentmiklos

OLIMPIQ STEMXCELL

Cura cu suc de cartofi

Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena BejuCartoful este bogat in amidon, glucoza, vitaminele B 1, B 6, acid pantoteic, acid folic, vitaminele C si K in cantitati reduse, minerale: calciu, magneziu, fosfor, mangan, mai contine Cu si in plus o oxidaza cu actiune favorabila asupra mucoasei gastrice. Cartofii de culoare verde trebuiesc evitati pentru ca ei contin o substanta daunatoare numita solanina care provoaca grave tulburari in organism. Aceasta leguma foarte apreciata din punct de vedere culinar, este un aliment hranitor si foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor aparatului digestiv, antispasmodic si antiulceros.
 
Indicatii:
Este indicat în artritism, obezitate, diabet, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, dispepsii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, diabet, scorbut. Pentru gastrită hiperacidă, ulcer gastroduodenal, litiază biliară se beau 2-3 păharele, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de suc proaspăt de tuberculi, timp de o lună. Pentru ulcer gastroduodenal, diabet, cancer gastric se recomandă o jumătate de pahar de suc proaspăt, luat de patru ori pe zi timp de o lună. Pentru hepatopatii, litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, glicozurie, scorbut, se recomandă o jumătate de pahar de suc de cartofi amestecat cu suc de morcov sau de lămâie, de două ori pe zi, timp de 30 de zile. Pentru insomnii, dureri de cap cronice, se recomandă o jumătate de pahar suc proaspăt, luat cu o jumătate de oră înaintea micului dejun şi înaintea prânzului, timp de 2-3 săptămâni.

În cosmetică amidonul din cartofi se utilizează în cazul tenurilor cu pori dilataţi şi riduri. În acest sens se aplică pe faţă o mască din suc de cartofi cruzi, argilă verde şi miere de albine. O altă mască simplă: se pun pe faţă felii de cartofi sau pastă rasă de cartofi, se lasă 5 – 10 minute şi apoi se spală faţa cu o infuzie de plante – eventual muşeţel. Este eficientă şi pentru coşuri. În cazul în care ochii sunt umflaţi şi cu cearcăne, se rade cartoful crud pe o răzătoare fină şi se aplică pe pleoape  în două comprese de tifon steril, timp de 30 minute. Se spală apoi ochii cu infuzie de albăstrele sau cu infuzie de trandafir.Se repetă această operaţiune la două – trei zile, rezultatele fiind spectaculoase. Mâinile aspre pot beneficia de o mască de cartofi: pireul cald dintr-un cartof se amestecă cu o lingură de glicerină şi o linguriţă miere de albine. Se aplică pe mâini timp de 20 minute, după care se spală mâinile cu o infuzie de nalbă.

CULEGEREA, USCAREA ŞI PĂSTRAREA PLANTELOR

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju

Pentru a culege corect plantele trebuiesc cunoscute locurile unde cresc, cerinţele lor faţă de mediu, precum şi perioada de timp optimă pentru acest lucru. Astfel sunt plante care cresc pe câmpii şi care au nevoie de multă lumină sau plante care cresc în pădurile de la munte şi care nu au nevoie de prea multă lumină. Majoritatea plantelor se culeg pe timp uscat. Se culeg numai acele plante care cresc în zone curate din punct de vedere ecologic, evitând pe cele din zonele poluate, de la marginea şoselelor, de pe lângă calea ferată sau din parcurile oraşelor mari. Trebuie evitată culegerea florilor de tei din arborii de la marginea drumurilor, mai ales în oraşele mari sau culegerea frunzelor de viţă de vie de pe lângă garduri. Atât florile de tei cât şi frunzele de viţă de vie se încarcă în acest caz cu plumbul care se găseşte în atmosferă, metal toxic pentru organism. Iată cum în loc să obţinem o infuzie benefică din flori de tei, obţinem un lichid toxic pentru organism. La fel se intampla dacă se culeg plante ca traista ciobanului, păpădie sau pătlagină de pe lângă calea ferată, se obţin din ele infuzii care pot afecta sănătatea. De asemeni recunoaşterea şi  determinarea corectă a plantelor este foarte importantă, căci se pot face confuzii dăunătoare pentru sănătate.

Pentru fiecare plantă există un timp optim pentru a fi culeasă, timp care corespunde cu perioada când conţinutul de substanţe active este maxim. Unele plante au perioada optimă de recoltare vara, altele toamna, altele primăvara şi altele chiar iarna. De fapt contează nu numai anotimpul în care pot fi culese dar şi ca ora din zi sa fie cea mai favorabilă. Astfel florile de muşeţel este bine să fie culese în timpul prânzului.

Plantele trebuiesc ocrotite, culegând numai acele părţi din ele de care avem adevărată nevoie. Dacă culegem flori, frunze sau bucăţi de scoarţă, trebuie să procedăm în aşa fel să nu distrugem întreaga plantă si regenerarea ei sa fie posibilă. Recoltarea diferă mult în funcţie de planta culeasă şi de specie. Rădăcinile se culeg toamna târziu sau primăvara devreme prin săpat cu cazmaua sau cu ajutorul unei alte unelte potricvite. Ele pot fi culese chiar şi pe timp ploios.

Scoarţa se recoltează primăvara devreme cu ajutorul unui cuţit pentru că în această perioadă ea conţine maximumul de substanţe active acumulate în vara precedentă.

Tulpinile, frunzele şi florile se culeg doar în perioada de înflorire, florile şi frunzele se culeg pe vreme stabilă cu soare, fără umiditate.

Fructele se recolteză direct cu mâna sau cu ajutorul unor pieptani speciali ca în cazul afinelor sau prin scuturare. Ele sunt recoltate dimineaţa în zori sau noaptea.

Seminţele sunt recoltate toamna târziu pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, când sunt deplin dezvoltate.

Mugurii se recoltează primăvara devreme. De la majoritatea speciilor mugurii se culeg în perioada de dinaintea desmuguririi spre deosebire de conifere când se culeg după desmugurire.Nu se culeg toate plantele de pe o suprafaţă. Se lasă o aşa numită bază care să asigure supravieţuirea plantelor pentru a avea de unde culege şi în anii care urmează. Plantele culese se pun în coşuri împletite din nuiele. Astfel ele nu se înăbuşe şi sunt bine aerisite. Plantele culese nu se pun în pungi de plastic pentru că se deteriorează. Dacă se culeg mai multe tipuri de plante ele se pun în coşuri diferite. Recoltarea trebuie să se facă în zilele în care luna este plină sau când luna este aproape de faza maximă. Persoanele care recoltează trebuie să fie calme, liniştite, cu gânduri bune şi frumoase, cu încărcătură energetică pozitivă pentru a îmbogăţi plantele cu vibraţii poztive. Plantele culese pot fi eficiente numai în cazul în care le uscăm corespunzător şi le păstrăm cu grijă.

Uscarea trebuie făcută cât mai repede şi în mod natural, fie la soare fie la umbră pentru că plantele nu trebuie să transpire, să mucegăiască sau să intre in fermentatie. Ele se aşează în strat nu prea gros pe o pânză sau pe o hârtie albă  în locuri curate şi bine aerisite. Nu utilizaţi ziare, reviste sau alte tipărituri, deoarece vegetalele proaspete absorb cerneala tipografică care este deosebit de toxică. În timpul uscării plantele se întorc din când în când pentru a nu se înegri. Majoritatea plantelor şi în special frunzele şi florile se usucă la umbră, dar rădăcinile, bulbii sau fructele se usucă la soare. Unele plante pot fi legate în bucheţele atârnate cu frunzele în jos şi apoi uscate. Astfel putem usca levănţica, lămâiţa, rosmarinul, mărarul, leuşteanul sau pătrunjelul. Pentru uscare pe timp de vară sunt necesare 3 – 7 zile pentru frunze şi 20 – 30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă groasă. O plantă este uscată corespumzător dacă frunzele ei pot fi sfărâmate iar tulpina se rupe pocnind. În general dacă uscarea este bună culoarea plantei ramâne apropiată de cea naturală. Nu se usucă împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. În cursul procesului de uscare plantele pierd mult în greutate. Astfel pentru a obţine 1 kilogram de plante uscate trebuie să se culeagă, în funcţie de specie, între 1,5 – 8 kilograme de plante proaspete.  Plantele uscate se păstrează în pungi sau saci de hârtie, cuti de carton sau recipiente de sticlă cu capac. Nu se folosesc borcane sau pungi din mase plastice. Plantele uscate pot fi folosite timp de 1-3 ani de la recoltare după care se aruncă.

Papadia si efectele ei miraculoase

Papadia (Taraxacum Officinale), o componenta a produsului Regalen, este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale si se gaseste in peste 100 de sub-specii. Are numeroase utilizari, de la medicina la jocul copiilor si cu toate acestea, numeroase persoane depun eforturi importante in fiecare an pentru a inlatura papadia din gradinile lor. O gasim peste tot de primavara devreme pana toamna tarziu.Papadia creste in toate regiunile tarii noastre si ne bucura ochii la inceputul verii cu florile ei galbene. Este o sursa importanta de potasiu, sodiu, calciu, fosfor si fier. Frunzele contin o cantitate mai mare de vitamina A decat morcovii si mai contin de asemenea si vitaminele B, C si D.

Papadia are numeroase utilizari. Este un diuretic natural. Unii specialisti considera ca radacina acestei plante, cand este corect procesata, este cel mai bun laxativ natural. Radacinile plantei pot fi prajite si folosite la prepararea unei bauturi similare cafelei sau ceaiului. Adaugata cafelei obisnuite ii imbunatateste acesteia aroma si parfumul.

Sucul facut din frunzele de papadie este foarte util in cazurile de constipatie. Sustine activitatea colecistului in secretia bilei (marind-o pana la patru ori) si prin aceasta poate determina modificarea metabolismului grasimilor. Este util in cazurile de hipercolesteromie, hiperglicemie si in dispepsii biliare. Este un tonifiant puternic pentru ficatul afectat din cauza abuzului de alcool sau a dietei severe. Specialistii recomanda papadia in tratamentul bolilor hepato-biliarechiar si in cazurile extreme (insuficienta hepatica, icter cataral, colecistita, angiocolita, ciroza), ale afectiunilor pancreasului, stomacului, splinei si rinichilor. Papadia este o sursa importanta de potasiu si poate completa pierderile acestei substante datorata utilizarii altor plante fiind un diuretic sigur in cazurile de retentie de apa. Poate fi utilizata si in unele cazuri de anemie, ajuta la scaderea tensiunii arteriale si poate alina durerile reumatice si artrita.Preparatele pe baza de papadie sunt contraindicate celor care prezinta microcalculi ai colecistului si la persoanele care sufera de ulcer peptic deoarece stimuleaza secretiile gatrice si poate provoca agravarea simptomelor acestor afectiuni.